Concediu de cacao

Dupa o perioada de "tot plansul" la munca m-am gandit eu asa, ca un om mare, ca ar trebui sa fac o pauza, asa de relaxare, de odihna... bla bla bla, ca na .... asa face tot omu' nu? Si asa am si facut.
Eeeeee!!! prost gandit...
Ca de obicei, atunci cand este vorba sa iau niste decizii cu privire la viata mea, fac niste alegeri "inteligente" care intotdeauna imi lasa dureri de cap. Binenteles ca nu puteam sa ratez ocazia asta si am plecat cu niste prieteni la munte...aer curat... chestii...
Pana aici toate bune si frumoase, numai ca din momentul in care am ajuns a inceput ploaia si nu s-a mai oprit pana in ziua in care am plecat. Ma rog... meteo... stiu . Sa zicem ca am trecut peste asta cu toate e o minciuna cat casa... ca doar daca ploua ce poti sa faci la munte?... sa dormi :D sau sa pleci spre casa. Problema e alta si anume ca din excursia asta m-am intors dezamagita, trista si putin mai singura decat eram pana acum. Insa am invatat un lucru... increderea mea costa timp si sentimente.
Si cam asa cu concediul meu.
Ce mai conteaza ca sunt mai stresata, mai obosita, mai suparata... macar am invatat ceva... vorba aia: " un sut in fund, un pas inainte".
Dar totusi poate data viitoare ma gandesc de 100 de ori inainte sa plec in concediu. Poate ma si bucur de el.... he he....
vise taica.... vise